Ana Alexe

.

Mă preocupă și incerc sa mă conving de felul în care o haină devine prezență pornind din imaginație, amintire și inconștient, dar și gândul că o noutate poate să apară.

Contrar a ceea ce cred, rămâne greu de închipuit venirea pe lume a ceva nou. Voința acestui nou de a se forma din elemente "noi" și totuși preexistente, deci vechi, mă reduce la tacere. În ce fel se întâlnesc țesăturile în actul care le pune împreună, transformarea și trecerea lor în senzația altcuiva, investirea lor cu impresie dinăuntru și din afară, de ce se vor asamblate? 

A face haine în ziua de astăzi pare un gest inutil de mare, ca orașul care suferă și se sufocă cu haine, în altă privință însă, gestul îmi dă puterea să studiez statutul metafizic al hainei, posibilitatea și condițiile transcedentale ale existenței ei și văd în continuare că lucrurile rămân neclare.